In traditia orientala, mintea omului este vazuta asemenea unei oglinzi care reflecta lumea inconjuratoare.
Daca avem mintea clara, vom percepe mediul la adevaratele sale dimensiuni. Din contra, omul stresat, nervos va percepe distorsionat lumea inconjuratoare, iar judecatile lui vor fi false. O persoana incordata nu va putea relationa niciodata nici cu sinele, nici cu ceilalti.
Fiecare gand emis de noi creeaza o forma energetica. Daca emitem ganduri negative, ele vor atrage alte ganduri negative, asa cum gandurile pozitive vor atrage alte ganduri pozitive.
Cu alte cuvinte, legea atractiei.
RăspundețiȘtergereDefapt in traditia vestica exista teoria aia a corespondentei dintre minte si realitate. De la Socrate incoace. Nu stiu despre ce traditie orientala vorbesti.
RăspundețiȘtergereNietzsche zicea ca nu exista contemplare pura fiindca mereu exista prejudecati si presupuneri asumate in mod inconstient de fiecare.
Iar distinctia gand negativ/pozitiv mi se pare o iluzie. Daca lumea nu e buna sau rea iar mintea o reflecta atunci si gandul trebuie sa fie neutru.
Lumea este buna dar o minte nelinistita nu o poate percepe corect.
RăspundețiȘtergereDe unde sti ca nu-i rea dar o minte irationala nu o percepe corect?
RăspundețiȘtergereDar tu de unde stii ca e rea? Cum deosebesti certitudinile de iluzii?
RăspundețiȘtergereNu cred ca lumea e rea, universul adica. Cred ca e neutru, fara valoare sau scop. Viata cred ca e rea, da e alta discutie.
RăspundețiȘtergereIn lume poti gasi si piesa frumoase (cele unde nu exista viata) si piesaje urate (cele pline cu viata)
Daca viata e rea, atunci de ce continui sa traiesti? De ce preferi existenta?
RăspundețiȘtergereSunt sadomasochist. Traiesc sub motto-ul "let it get worse". Prefer să fac lucruri daunatoare mie si altora.
RăspundețiȘtergereAhaaa...acum am inteles totul :))
RăspundețiȘtergereSunt un fel de protagonist din Insemnari din subterana. Dar sunt prea empatic cu suferinta vietii uneori.
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa ajungi un fel de protagonist din Visul unui om ridicol :)
RăspundețiȘtergereDa eu nu cred in sinucidere ca ala. Eu accept viata ca o puscarie cum zicea Schopenhauer. Imi place sa distrug iluziile oamenilor, de ce sa plec asa de repede?
RăspundețiȘtergereE bine ca nu te grabesti si ca ai gasit in distrugerea iluziilor o forma de aderare la viata.
RăspundețiȘtergereNu ader la viata, ma apar de ea cat pot. Numai tampitii se avanta in viata. Eu doar o traversez cu multa precautie sa nu sufar prea mult. Sa sufere altii nu eu.
RăspundețiȘtergere